Egiptul Antic a avut instrumente cu care să construiască clădiri?
De-a lungul timpului, egiptenii antici s-au dovedit a fi ingineri magistrali, construind structuri colosale precum Marele Triunghi. Dar cum a devenit posibilă o asemenea ispravă de inginerie, într-o eră atât de veche? Aveau egiptenii instrumentele disponibile pentru a construi astfel de morminte, statui și temple? Acest articol va aprofunda în profunzimile instrumentelor pe care egiptenii antici le foloseau pentru a-și construi structurile maiestuoase.
Se crede că egiptenii antici foloseau baros, dălți și burghie pentru a-și modela și construi structura. Aceste instrumente au fost cruciale pentru construirea piramidelor, deoarece au permis ca blocurile de granit, ardezie și bazalt să fie tăiate în formele necesare pentru a construi structurile triunghiulare. Pietrele de ciocan au fost folosite pentru a extrage fulgi și așchii care apoi au fost folosite în diferite moduri ca unelte și arme. Aceste pietre erau compuse în principal din silex și calcar, care erau disponibile în număr mare în regiunea Africii de Nord.
Din dovezile arheologice, putem observa că egiptenii antici au folosit în plus frânghie pentru ridicarea și mutarea blocurilor de piatră pentru construcția acestor structuri. Se crede că frânghiile erau făcute în principal din fire de piele, deoarece doar animale precum bivolii, vacile și gazelele erau supuse domesticirii. În ceea ce privește puterea, munca umană a fost principala forță motrice pentru construcția unor astfel de șantiere. Istoricii au stabilit că aproape două milioane de oameni au fost recrutați pentru a construi Marea Piramidă, într-o zonă cunoscută acum sub numele de Giza.
Arheologii și istoricii cred, de asemenea, că uneltele egiptene antice aveau limitări. Majoritatea instrumentelor lor nu erau foarte eficiente și nu aveau nivelul de precizie necesar pentru unele dintre detaliile mai complicate afișate în diverse morminte și statui. Se presupune că acesta este motivul pentru care egiptenii antici credeau în onorarea celor care au realizat astfel de fapte de inginerie și au asociat direct aceste statut cu zeii, ducând la procesul de mumificare.
Se crede că egiptenii antici aveau acces și la unelte metalice precum bronzul și cuprul. Aceste instrumente, deși vizau producerea de forme rafinate cu o precizie mai mare, erau foarte rare și costisitoare. Se presupune că odată cu introducerea cuprului, egiptenii antici ar fi putut construi structuri mai puternice și mai complexe.
În general, putem deduce că, deși primitivi, egiptenii antici aveau instrumentele și forța de muncă necesare pentru producerea structurilor impresionante în tot ceea ce este acum cunoscut sub numele de Egipt. Cu munca umană, o varietate de unelte de piatră și cantități limitate de unelte metalice, egiptenii au realizat fapte inginerești care, mai mult de patru mii de ani mai târziu, sunt încă admirate de matematicieni și ingineri deopotrivă.
Marea Piramidă din Giza
Când discutăm despre isprava ingineriei care este Marea Piramidă, trebuie să ne întrebăm mai întâi de ce a fost construită. Răspunsul este simplu, piramidele au fost folosite ca morminte pentru faraoni, care, la rândul lor, le-au completat credința de mult timp de tranziție în viața de apoi. Se credea că această formă specifică de inginerie este înscrisă în clădire, cu pasaje specifice menite să faciliteze tranziția sufletelor faraonului.
Construcția Marii Piramide a consumat toate resursele disponibile ale Egiptului. Această piramidă este situată în districtul Giza și este formată din aproximativ 2.300.000 de blocuri de calcar, granit și bazalt. Istoricii au estimat că construcția acestor structuri a durat până la 20 de ani, fiecare bloc măsurând doar 20 de inci înălțime.
Structura este, de asemenea, foarte complexă datorită celor patru fețe orientate antitetic față de punctele cardinale. Acest design, deși complex, se crede că este conectat la universul cosmic al egiptenilor antici și o aliniere a celor patru piloni care creează universul.
Dintr-o perspectivă inginerească, trebuie să apreciem nivelul de complexitate și precizie pe care egiptenii antici l-au folosit pentru a construi Marea Piramidă. Analizând forma sa ciudată, putem face o varietate de inferențe cu privire la nivelul de precizie care trebuie să fi fost utilizat în timpul construcției sale. Astăzi, inginerii moderni se bazează adesea pe precizia Marii Piramide pentru a calcula unghiul ei de pantă, care este cunoscut sub numele de „Unghiul lui Merti” și este folosit ca standard în proiectele de inginerie actuale.
Sfinxul din Giza
Sfinxul, situat în apropiere de Marea Piramidă din Giza, nu este doar un simbol al forței și misterului, ci și al ingineriei incredibile capabile de egiptenii antici. Sfinxul este o altă lucrare impresionantă a ingineriei, prezentând corpul unui leu cu chipul faraonului Chephren, care a fost construit dintr-o singură bucată de calcar.
Cifra are o lungime impresionantă de 240 de picioare și aproximativ 66 de picioare înălțime. După o analiză atentă, arheologul teoretizează că Sfinxul a fost proiectat mai degrabă în profil decât în față, pentru a crește nivelul de impact vizual pe care îl va impune fața sa ca o odă către Faraon.
Construcția structurii este în principal teoretică, totuși se crede că necesită o echipă de zidari și sculptori din cauza complexității detaliilor care au fost necesare pentru o estetică rafinată pe fața sfinxului.
Istoricii au ajuns la acord că sfinxul a fost sculptat direct în stâncă, mai degrabă decât construit bucată cu bucată, datorită complexității designului său. Această performanță necesită nu numai o forță de muncă calificată și cu experiență, ci și cunoștințe de inginerie potrivite pentru a produce o figură de lungă durată la scară largă.
Mortar
Mortarul era folosit de obicei de egiptenii antici în construcțiile lor din întreaga țară. Se presupune că utilizarea mortarului sau a noroiului provine din Nil, deoarece a fost întâlnită cu nisipul și calcarul disponibil în regiune pentru a forma un amestec. Acest amestec ar fi apoi folosit ca adeziv pentru a ține împreună blocurile folosite în construcție.
Aceste amestecuri au fost folosite ca mijloc de a oferi un etanșant la exteriorul structurilor, în timp ce interiorul a rămas gol. De asemenea, se crede că această tehnică protejează structurile de daunele cauzate de apă și oferă un material reutilizabil, flexibil, capabil să reziste testului timpului.
Istoricii moderni cred că mortarul folosit de egiptenii antici era compus din var, nisip, apă și natron. Natronul a fost folosit în principal ca agent de curățare și purificare pentru ceremoniile lor religioase, totuși se crede că utilizarea natronului ajută la îmbunătățirea durabilității mortarului, oferind un amestec ușor alcalin.
De cele mai multe ori, egiptenii foloseau mortarul pentru a construi statui, morminte, temple și, mai ales, Marea Piramidă și Sfinxul. Mortarul folosit în aceste construcții a oferit o impresie de lungă durată care poate fi văzută și astăzi.
Calcar și granit
Calcarul și granitul au fost două dintre principalele materiale folosite de egiptenii antici, utilizate în principal în construcții mai mari. Calcarul, o rocă sedimentară găsită în principal în nordul Africii, era ușor disponibilă egiptenilor. Acest material a fost văzut ca fiind sacru și a fost folosit în principal pentru a construi căile de trecere interioare ale piramidelor.
Granitul, pe de altă parte, era mai greu de obținut datorită originii sale în zone precum regiunea Aswan. Acest material a trebuit să fie expediat către locații prin Nil și reprezintă o problemă și mai mare datorită densității sale mari. Granitul a fost folosit în principal în plăcile mari și a fost materialul de alegere pentru blocurile piramidale situate în al doilea rând.
Folosirea unui astfel de material, singură, demonstrează expertiza egiptenilor antici, deoarece aceștia erau capabili să obțină materiale pe distanțe lungi și să le construiască în locațiile necesare.
Concluzie și reflecție
În concluzie, se poate presupune că egiptenii antici, prin folosirea instrumentelor primitive și a muncii umane, au fost capabili să construiască un repertoriu de situri vaste situate în ceea ce este acum cunoscut sub numele de Egipt. Cu ajutorul unei game limitate de unelte din piatră și metal, egiptenii antici au reușit să construiască unele dintre cele mai impresionante fapte de inginerie din epoca antică. Prin această măiestrie a ingineriei, suntem capabili să admirăm piramidele din Giza și Sfinxul până astăzi.
